Două analize interesante – înainte și după meciul cu Olanda

⚽ Acei papuci
Că România a fost eliminată azi nu are cum să fie o mare dezamăgire. Până la urmă, ai noștri și-au depășit condiția, așa cum o spune toată lumea. Însă mai e foarte mult până departe, se vor face 28 de ani de când nu am mai dat pe la Campionatele Mondiale. Așadar, iertați-mă, spuneți-mi că-s hater, dar nu pot mulțumi unui fotbal care a reușit această contraperformanță în ”sportul național”. Ce m-a durut însă cel mai mult azi a fost faza golului 3 și acești doi papuci aruncați din tribune, evident, din peluza românească, cea care era în spatele porții lui Niță. Revedeți faza (din care pun captura de ecran) și observați mișcarea portarului nostru: vede contraatacul venind vijelios către el, se dă doi pași în spate, apoi vede în lateralul său papucul aruncat fix lângă și, în loc să poată fi concentrat doar la fază, dă cu piciorul în el, ca să-l îndepărteze. Apoi se întoarce rapid înspre acțiune, dar fără să mai aibă concentrare. Gestul acelui fan care și-a aruncat papucii pe teren a fost de Cupa Balcanică, nu de Campionat European. Uite cum, comportamentul a zeci de mii de suporteri români admirabili este stricat de un tembel.

⚽ Acele tablete
Am făcut haz de crucile și de sfințirile lui Iordănescu înainte de meci. Dar, treacă asta, dacă cineva simte că doar astfel poate izbuti, e liber s-o facă. Până la urmă și Tata Puiu pupa de zor cruciulițe când ne ducea aproape de semifinalele mondialelor – asta până când și-a vârât dracul blond Kennet Anderson coada și scăfârlia. Altceva însă m-a durut, comparația băncilor tehnice. Imaginea băncii olandeze: antrenorul în față, în picioare, în spatele lui un secund butonând de zor pe tablelă și încă unul notând febril ceva, aparent tot lucruri de ordin tactic. Era 1-0 și oamenii ăia lucrau intens. Apoi imaginea băncii noastre: Iordănescu stând în picioare cu bărbia sprijinită în mână, iar în spatele lui, tolănit și lăsat pe spate, cu mâinile întinse peste 2 scaune vecine, un secund. Fără activitate, fără gânduri, parcă el aștepta doar să se facă micii. Când ne mai smiorcăim despre diferențele de valoare ale loturilor, zic să vedem și astfel de imagini, pentru că ele spun multe despre cum se construiesc valorile într-un sport în care, deja de cam mult timp, doar talentul nu mai e suficient.

⚽ Acea tactică
Mi-aș fi dorit să fiu contrazis în privința prevestirilor mele de ieri. Țineți minte, v-am spus că dacă începem cu 4-1-4-1, e clar că pierdem. Mi-aș fi dorit să câștige România, chiar și cu această tactică, să fiu ”prostul satului”. Au avut ai noștri avântul inițial, probabil și fiindcă Olanda ne-a tratat un pic de sus în startul partidei. Doar că, până la urmă, lecțiile tactice (dar și valoarea) și-au spus cuvântul. Pasele lor, mereu între liniile noastre – adică exact acolo unde acel 1 jucător nu putea acoperi, mingi scoase pe flancuri – pentru că nu puteam face densitate nici în acele zone și faze peste faze. Statistica meciului arată rău de tot, mai ales acel raport de 10-1 cornere până la pauză. Ocazii clare de gol cred că au fost cam 7 la 1 și doar mila Domnului care a trecut mingea de vreo 3 ori la o palmă de bară l-a scutit pe Iordănescu de mai multe patimi.

⚽ Acest scor
0-3 nu sună a reprezentare, ci a neprezentare. Sigur, când jocul este eliminatoriu, că iei 0-1 sau 0-5 e cam tot același deznodământ. Problema este la impresia artistică, fiindcă dintre toate meciurile din optimi (includ aici și Turcia – Austria care se joacă acum) al nostru a fost cel mai dezechilibrat. Chiar dacă și Georgia a pierdut cu 1-4 cu Spania, gruzinii au stat mult mai bine în ghete în fața unui adversar chiar mult mai bun decât al nostru. Așadar, scorul poate că nu spune multe, dar aspectul jocului a fost grav, cu ai noștri incapabili de reacție de la 0-1 încolo, fără plan, fără tactică, trasee de pase sau soluții. O echipă fără lecțiile făcute. Desigur, contează diferența uriașă de valoare și foarte probabil că am fi pierdut chiar și cu cea mai bună strategie posibilă. Dar poate am fi pierdut precum Slovacia sau Slovenia, echipe ce au jucat nu doar eroic (precum noi), ci și deștept.

⚽ Iar acum, Campionatul European abia începe. Au rămas 8 formații dintr-o competiție ce adună la startul calificărilor doar 53 de naționale. Abia acum este vremea elitelor. Fără noi, din nou și din nou…

Castravetele din optimi?

*Urmează o postare care s-ar putea să vă enerveze pe mulți. Dacă vă place să visați, mai bine dați scroll.

🇷🇴 Suntem în fața urcușului abrupt ce începe mâine, pe versantul Olandei, Țările de Jos ce sunt în fapt Țări de Sus în fotbalul internațional. Deocamdată, cu toată truda de până acum, în ascensiunea noastră, abia ne-am făcut o tabără de bază, la capătul grupelor. De aici însă sunt prăpăstii și prăpăstioși ca mine.

🇷🇴 Nu intenționez să diminuez meritele alor noștri. E clar că deja și-au depășit condiția, că au făcut mai mult decât speram. Asta și fiindcă ne-am învățat în atâția ani să nu mai sperăm mai nimic. De data asta ai noștri ne-au arătat că pot lupta, eroic și bărbătește, că au o altă atitudine decât timiditatea lor obișnuită când dădeau de adversari puternici. Așadar, acum ar fi momentul să avem mai mult decât speranțe. Să avem pretenții și să avem un plan pentru a le îndeplini. Asta pentru că, în acest European, România ar putea face istorie. Cum ar suna: ”România e în semifinalele Europenelor”?

🇷🇴 Aici însă e baiul. De la primul meci până la al treilea din grupe jocul nostru a fost în scădere constantă, chiar dacă ambiția jucătorilor a rămas la nivel maxim. Problema nu e la implicare, nu e la inspirație ci totul are o explicație mult mai simplă: limite cauzate de blocarea tactică. Nu uitați, în fotbal ai un adversar, unul care ”te citește”, care îți caută punctele slabe și își croiește o strategie bună pentru a specula acele vulnerabilități. Opinia mea este că România, în primele 3 meciuri, a cântat mereu pe aceeași partitură, nu a fost în stare să schimbe, să surprindă în propria concepție de joc. Dacă la prima partidă cu Ucraina tactica a funcționat foarte bine, a dat randament, apoi adversarii întâlniți erau deja în temă, știau ce au de făcut. Și, puteți fi siguri, olandezii vor ști și ei mâine.

🇷🇴 Aparent, noi am învățat o singură lecție și pe aia o tot repetăm, indiferent de context, ca în schița ”Castravetele” a lui Caragiale.

🇷🇴 Așadar, ce zic pentru mâine:
⚽ Dacă începem iarăși cu 4-1-4-1, treaba e clară, indiferent care va fi primul 11 al nostru. Vom pierde garantat. La 4-1-4-1 adversarul știe deja că vom ataca doar pe flancuri, că pe centru e suficient să îl păzească pe cam imobilul Stanciu. Tot la 4-1-4-1, nu știm să ne lățim suficient la mijloc, deci se poate juca către flancurile noastre – așa cum a făcut Belgia. De asemenea, tot la 4-1-4-1 nu blocăm bine în fața apărătorilor centrali, nu avem un ”capac” pus de închizători. Adversarii vor trebui să păzească orice respingere și să tragă de pe marginea careului mare.

⚽ Soluția logică și probabil funcțională ar fi un sistem 4-2-3-1, cu doi închizători mobili și cu un Stanciu care să aibă libertate mare de acțiunie, să fie mereu în mișcare, să caute spații de teren pe care să poată primi mingea jos. Asta pentru a avea noi un dirijor de joc, pentru a avea om de rupere de ritm, de accelerare, pentru a duce mingea și pe centru. Singura metodă prin care putem depăși Olanda este prin surprize, prin iuțime. Știu, e suficient să vezi ce fundași au olandezii ca să îți dai seama că ei sunt prea căliți pentru a fi păcăliți. Măcar să încercăm, să îndrăznim!

⚽ Nu visez la inovații tactice mai spectaculoase. România încă nu știe juca pe sistem cu 3 fundași centrali (și nici nu poate să-l perfecționeze peste noapte), deși acesta este sistemul înspre care pare se îndreaptă fotbalul modern. Parcă e un dat ca noi să fim măcar cu 3-5 ani în urma ”fotbalului la zi”. Vom juca deci cu 4 fundași, vom fi mai rigizi din cauza asta, dar măcar de ne-am dubla mai bine, mai ales în spatele fundașilor laterali, cum am făcut-o cu Ucraina.

⚽Și, mai mult decât orice, să avem curaj, să urcăm în pressing de recuperare avansat. Pare sinucigaș să faci asta cu Olanda, dar știu că altfel, dacă vom sta pe două linii în fața careului, ne așteaptă un 0-2 ”călduț”. Avem nevoie de joc de viteză, avem nevoie de contraatac, avem nevoie de energie, de combativitate și, mai mult decât orice, de curaj, de încredere.

🇷🇴 🇷🇴 🇷🇴 Vârful istoriei noastre se vede, putem urca, putem să-l cucerim, acum, mai mult ca niciodată. Sau putem fi doar ”castraveți frumoși”.