Chiar și după mai bine de 4 milenii de la construirea ei, Marea Piramidă a lui Cheops încă nu a binevoit să-și dezvăluie toate misterele care pe care le adăpoștește în interior.
Câteva idei despre Marea Piramidă a lui Cheops (sau Khufu, faraon a dinastia a 4-a din perioada Vechiului Regat al Egiptului Antic) au fost așternute și aici, pornind de la faraonul care a ridicat-o și în interiorul căruia acesta a fost înmormântat.
Herodot a primit de la preoţii egipteni detalii despre modul de construire a Piramidei lui Keops
Istoricul grec Herodot precizează că pentru construirea Marii Piramide a lui Keops au lucrat echipe de câte 100.000 de oameni, timp de 20 de ani.
Pentru menţinerea unui ritm de muncă satisfăcător, echipele erau schimbate o dată la 3 luni; astfel obţinem un număr fantastic: 8 milioane de lucrători!
Herodot mai dezvăluie şi faptul că mai întâi s-a făcut un drum pentru transportul materialelor, şi numai construcţia acestui drum a durat 10 ani!
Atunci când a fost construită, Marea Piramidă avea peste 145m înălțime (de-a lungul timpului si-a mai pierdut câtiva metri din vârf) și a fost acoperită cu piatră șlefuită.
Fiecare bloc de piatră din cele 2 milioane în total cântărește între 2 și 3 tone. Unele surse sunt mai precise: 5.5 milioane tone de blocuri de calcar (adus din carierele de la Tura, de la 15 kilometri distanță), 8.000 de tone de granit (adus de la Aswan, de la 800 de kilometri distanță) și 500.000 de tone de mortar.
S-a sugerat faptul că în cele trei piramide sunt suficiente blocuri de piatră pentru a construi un zid gros de 30 cm și înalt de 3 m care să înconjoare Franța.
Cum au fost aduse materialele necesare construcției Piramidei lui Cheops
Specialiști precum Franz Lohner au ajuns la concluzia că marile blocuri de granit, de exemplu, au fost aduse de la Aswan, pe câteva sute de kilometri cu ajutorul unor barje speciale, pe Nil. Adică nu a fost nevoie să le care nimeni prin deșert.
Pur și simplu, se construia o platformă, prinsă între două bărci de mari dimensiuni, pentru a echilibra încărcătura. Pe platforma dintre bărci erau amplasate blocurile de granit. La rândul lor, marile blocuri de calcar erau aduse de la Tura, tot pe Nil, cu ajutorul ambarcațiunilor.
De la ambarcațiuni, arată, de exemplu, specialiști de la Universitatea din Amsterdam, marile blocuri de rocă erau cărate cu ajutorul unor sănii, pe nisip. Săniile din lemn erau trase direct pe nisip, dar nisipul era udat anterior, tocmai pentru ca sania să alunece cu toată încărcătura.
Chiar și așa, Nilul se afla la o distanță de 17 kilometri față de platoul de la Gizeh. Mult timp s-a pus problema modului în care egiptenii puteau căra acele blocuri pe o distanță atât de mare. Varianta săniilor, pe o distanță de 17 kilometri era exclusă, mai ales din cauza timpului pierdut, a apei folosite în exces și a oboselii accentuate a muncitorilor.
Great Pyramids of Giza Copyright AirPano #love #architecture #Egypt #design #beautifulchallenge #travel #photochallenge #art #photooftheday #travelphotography
Posted by Egypt Cradle of civilization on Tuesday, May 21, 2024
Minunea inginerească care a făcut totul posibil
Explicația salvatoare vine de la un alt grup de cercetători francezi care au publicat un studiu, pe această temă, în publicația de specialitate „Proceedings of the National Academy of Sciences”.
După cercetarea mediului înconjurător, dar și a mărturiilor grafice rămase din perioada Vehiului Regat, s-a ajuns la concluzia că blocurile de piatră erau aduse chiar la baza platoului Gizeh, cu ajutorul unui sistem ingineresc de canale navigabile. Prin intermediul lor, materialele necesare pentru piramidele din Egipt erau aduse de la marile barje de pe Nil, direct într-un port amenajat la marginea platoului.
Cel mai larg era „Canalul lui Khufu”, o ramură care se desprindea din Nil și ajungea la platoul marilor piramide.
Astăzi, acest canal a dispărut, cu toată rețeaua navigabilă realizată de inginerii egipteni. Bazine suplimentare, realizate de aceeași ingineri egipteni, alimentau canalele pentru a menține nivelul optim ale apei în canale.
Citește și:
Intrarea în Marea Piramidă a lui Cheops, coridoarele și galeriile
Pe fațeta din nord se află intrarea în piramidă. Coridoarele și galeriile duc fie spre camera mortuară a regelui, fie au avut alte funcții. Camera regelui se află în inima piramidei, putând fi accesată numai prin Marea Galerie și un coridor ascensional.
Sarcofagul regelui este făcut din granit roșu, ca și pereții interiori ai camerei. Cea mai impresionantă este piatra cu laturi foarte fin șlefuite de deasupra intrării, lungă de peste 3 m, înaltă de 2,4 m și groasă de 1,3 m. Toate pietrele din interior se potrivesc așa de bine, încât nu poți strecura nici un card între ele.
Sarcofagul este orientat conform direcțiilor cardinale și este cu numai 1 cm mai mic decât intrarea în cameră. Probabil a fost introdus în timpul construcției.
”Sarcofagul” de granit al lui Khufu din Marea Piramidă a lui Cheops
Cutia de piatră din Marea Piramidă din Giza, cunoscută și sub numele de Camera Regelui, este adesea denumită „sarcofag”, deși nu a fost de fapt destinat să fie un sarcofag pentru un corp uman. Dimensiunile cutiei de piatră sunt într-adevăr diferite de ceea ce ar fi de așteptat de obicei pentru un sarcofag uman.
Există mai multe teorii cu privire la motivul pentru care cutia de piatră din Marea Piramidă este de dimensiunea greșită pentru un sarcofag uman:
Reprezentare simbolică: Unii cercetători cred că dimensiunile cutiei de piatră au fost alese mai degrabă din motive simbolice sau religioase decât din motive practice. Vechii egipteni au acordat o mare importanță simbolismului și ritualului în practicile lor funerare, iar dimensiunile cutiei de piatră ar fi putut avea o semnificație simbolică care nu este pe deplin înțeleasă astăzi.
Considerații practice: Este posibil ca cutia de piatră să nu fi fost deloc menită să fie un sarcofag, ci să fi servit mai degrabă un alt scop în cadrul construcției piramidei sau ceremoniilor religioase. Scopul exact al cutiei de piatră rămâne un subiect de dezbatere între egiptologi și arheologi.
Constrângeri logistice: Construcția Marii Piramide a fost o ispravă monumentală a ingineriei pentru timpul său și este posibil ca dimensiunile cutiei de piatră să fi fost determinate de constrângeri sau limitări logistice în timpul procesului de construcție. Este posibil ca constructorii să fi trebuit să facă ajustări la dimensiunea cutiei de piatră din motive practice legate de construcția piramidei.
În concluzie, în timp ce cutia de piatră din Marea Piramidă poate să nu aibă dimensiunea potrivită pentru un sarcofag uman, pe baza înțelegerii noastre moderne, motivele exacte ale dimensiunilor sale rămân un subiect de speculație și dezbatere în rândul savanților.
Surse: bphasdeu.ro, ioana-nicoleta.weebly.com, adevarul.ro, quora.com, researchgate.net